Mica Veneție a Orientului, orașul refugiu pentru pirații care jefuiau corăbiile, venite din Occident, orașul cu primul telegraf din România și cel care în care s-a constituit Comisia Europeană a Dunării. Într-un cuvânt Sulina. În orașul dintre Dunăre și Mare, conviețuiau în secolul 19, 27 de naționalități și erau deschise nouă consulate.
Sulina a fost, la sfârşitul secolului XIX, sediul Comisiei Europene a Dunării de jos. S-a transformat rapid, într-un oraş cosmopolit, cu clădiri cochete. Acum, singurul oraş al Deltei a ajuns o umbră tristă a ceea ce a fost cândva. Peste tot vezi ruinele unei economii cândva prospere. Din păcate, mai nimic din ce vedem astăzi nu mai amintește de farmecul orașului de altădată.
Gândit de inginerul Charles Hartley, după ce orașul a fost incendiat de englezi, Cimitirul Comisiunii Europene din Sulina este monument de patrimoniu. Nu este un loc sinistru, ci o frântură de istorie, care spune prin monumentele sale poveşti pe cât de interesante, pe atât de tulburătoare. De la mormintele piraţilor greci, la cele ale negustorilor evrei sau la locurile în care îşi dorm somnul de veci creștinii, cimitirul din Sulina ascunde, în spatele fiecărei cruci, o poveste. Cimitirul adăposteşte și singurul mormânt din Europa pe care se găseşte celebrul semn al piraţilor: craniul cu două oase încrucişate.
Statutul de stațiune ar readuce la viață orașul Sulina, spun reprezentanții Asociaţiei de Management al Destinaţiei Turistice Delta Dunării.
Un prim pas pentru realizarea acestui obiectiv este înfiinţarea unei asociaţii a operatorilor turistici pentru a facilita dialogul cu autoritățile locale.