Home Editorii noștri îți recomandă Sportul nu are granițe! Povestea celor doi frați campioni din Odesa, refugiați la Constanța, pentru a-și urma pasiunile

Sportul nu are granițe! Povestea celor doi frați campioni din Odesa, refugiați la Constanța, pentru a-și urma pasiunile

by PĂUN IONELIA
0 comment

Războiul frânge aripile micilor campioni, însă pasiunea este mai puternică decât bombardamentele care macină Ucraina. Zlata și Nichita, doi frați de 7 și 13 ani din Odesa, campioni la gimnastică ritmică, respectiv lupte libere își continuă acum antrenamentele departe de casă, în localitatea constănțeană Cumpăna, locul unde au fost primiți cu brațele deschise. Cu durere în glas mama povestește că a fost nevoită să-și salveze copii și să le ofere o șansă pentru a-și continua pasiunile și studiile într-o țară străină, iar cea mai mare dorință a familiei din Odesa este ca războiul să se termine curând și să-și poată îmbrățișa din nou tatăl, rămas să-și apere țara.

Pe Zlata, fetița cu părul blond și ochii albaștri, născută în Ucraina, la Odesa, am întâlnit-o în sala de antrenament din comuna constănțeană Cumpăna, unde se pregătește alături de micuțele campioane la gimnastică ritmică de la Clubul Sportiv Victoria Cumpăna. A ajuns aici după ce războiul din țara sa i-a schimbat copilăria. A reușit să fugă din calea bombardamentelor împreună cu fratele și mama ei. Tatăl, militar, a rămas să lupte pentru țară și tot acolo au rămas și bunicii. Dorul de ei este foarte mare și se citește în ochii cuprinși de lacrimi ai copilei.

„Îmi este foarte dor de tata, de bunicii mei și de cei doi câini…cand am ajuns aici mi-a fost frica pentru ca nu știam limba, nu știam nimic, dar acum mă înțeleg bine cu fetele din echipă, sunt prietenoase”, a spus Zlata Moroz, gimnastă.

Zlata a început să practice gimnastica la vârsta de 4 ani. Este legitimată la un renumit club din Odesa și, deși aflată la început de drum, fetița a reușit grație talentului, pasiunii și perseverenței să participe la competiții și să obțină trofee importante. Deși viața copilei s-a schimbat radical datorită războiului, un singur lucru a rămas neschimbat în inima și gândul ei, acela de a face performanță în gimnastică, sport pe care îl adoră.

Întrucât sportul nu cunoaște limbă și granițe, Zlata s-a integrat rapid în echipa de campioane de la Cumpăna. Muncește mult, iar antrenoarele cred că va avea un viitor strălucit în gimnastică.

„Are elemente de baza foarte bine puse la punct, se știe că Ucraina este o țară cu tradiție în gimnastica ritmică și au scos de-a lungul vremii multe campioane olimpice, iar la ele se practică mai de calitate și mai bine ca la noi. Copilul face o grămadă de lucruri, însă e mică, știe doar elementele conform vârstei, are doar 7 ani”, a declarat Elena Vlad, antrenor gimnastică ritmică.

Și fratele Zlatei, Nichita, în vârstă de 13 ani, face sport de performanță. Este campion la lupte libere și se antrenează și el la Cumpăna. Băiatul s-a acomodat deja cu țara noastră și cu noii colegi de antrenamente.

„Antrenorul este foarte bun, mă înțeleg bine și cu colegii, vorbim într-o română engleză și prin semne, dar important este că ne înțelegem”, a spus Nichita Moroz, luptător

Alături de ei este mama. Cu durere în glas, femeia povestește că a fost nevoită să-și salveze copii și să le ofere o șansă pentru a-și continua pasiunile și studiile chiar și într-o țară străină. România a devenit pentru ei a doua casă, dar coșmarul războiului cu greu va fi uitat.

„S-a activat instinctul de supraviețuire, mi-am luat copiii și nu m-am mai gândit la nimic, totul a fost sub imperiul adrenalinei, nu m-am mai gândit nici la oboseală, nici la somn, nici la foame și cel mai important a fost grija pentru copii și pentru siguranța lor. Nimic nu a mai contat, nici stresul, nici oboseala nimic. Doar ei să fie bine. Mă bucur că am ajuns cu bine, copiii sunt liniștiți acum, dorm, au început să mănânce dar când mai aud sunete puternice tresar. Ne ajută mult că avem ocazia să-i distragem pe copii prin gimnastică, prin activități sportive și le multumesc din suflet antrenorilor pentru tot ce fac”, a declarat Svetlana Moroz, mama celor doi copii.

Cea mai mare dorință a familiei din Odesa este ca războiul să se termine curând, copiii să-și poată îmbrățișa din nou tatăl, femeia din nou soțul și rudele, iar viața să revină la normal.

related posts

Leave a Comment