Home Cultură O poveste de dragoste cu parfum de mare

O poveste de dragoste cu parfum de mare

by Crina Matei
0 comment

Cella Serghi, vocea unui destin scriitoricesc feminin care are de luptat cu propriile temeri și cu prejudecățile sociale ale epocii, a pornit în viaţă din Constanţa. A locuit într-o casă modestă din piaţa Ovidiu. Înțelegând foarte bine lumea în care trăiește, venind dintr-o familie săracă, optând pentru domeniul juridic pentru a avea o meserie din care să poată trăi, Cella Serghi ajunge să se revolte tăcut împotriva tuturor acestor convenții. Este printre puținii scriitori ai literaturii române cu vocația mării, a spațiului infinit, care se regăsește în proza ei atât ca imagine cât și într-o anumită atitudine.

Născută la Constanţa pe 22 octombrie 1907, Cella Serghi a avut o copilărie tristă şi marcată de lipsuri, având noroc însă cu o mamă care i-a sprijinit setea de cunoaştere şi a încurajat-o să meargă la şcoală.  

Scriitoarea spunea adesea că toate diminețile de vară, pe plajă, sunt primele dimineți ale lumii. Aici, la Constanţa, Cella Serghi, s-a simţit un copil bogat. În memoriile ei, aceasta spunea că sărăcia a simțit-o când a pierdut orașul unde toate străzile coborau spre faleză, unde toate scoicile, toate pietrele, toată lumina, cerul cu tot albastrul din lume, copilăria liberă și fantastică erau ale ei.

“M-am născut la Constanţa, într-o casă de pe strada Mării şi prezenţa mării a avut o influenţă deosebit de puternică asupra copilăriei mele. Despărţirea de mare, din cauza refugiului, a fost un şoc care a lăsat urme adânci. M-a urmărit nostalgia mării, dorul de mare mi-a îndurerat copilăria”, mărturisea Cella Serghi.

Oraşului de la mare, pe care l-a evocat adesea cu sensibilitate şi consideraţie în paginile romanelor sale, i-a dăruit, spre apusul vieţii, o parte din numeroasele tablouri din impresionanta sa colecţie de artă. De preluarea acestor donaţii, realizate în anii 1984 şi 1985, s-a ocupat directorul Muzeului de Arta Constanţa, Doina Păuleanu, pe atunci tânăr muzeograf.

“Am avut privilegiul să o cunosc pe Cella Serghi. Au fost momente încântătoare din viaţa mea de tânăr muzeograf. Când am cunoscut-o eu, era destul de în vârstă, dar se cunoştea că fusese o femeie foarte frumoasă. A fost de o frumuseţe care a marcat epoca, mulţi creatori dorind să o fixeze ca personaj, aspecte ale personalităţii sale putând fi depistate în scrierile timpului. Din splendoarea de odinioară rămăseseră ochii intenşi, trăsăturile feţei, o blândeţe şi o căldură care transpar în toate scrierile ei”, îşi aminteşte cu emoţie criticul de artă Doina Păuleanu.

În semn de amintire pentru memoria celei care a păşit în nemurire in urma cu 28 ani, pe 19 noiembrie 1992, constănţenii ar trebui să păşească cu admiraţie şi recunoştinţă “pe firul de păianjen al memoriei”, urmând-o pe Cella Serghi pe Stradela Mării , acolo unde şi-a petrecut copilăria. În onoarea romancierei născute, Primăria Constanţa împreună cu Comunitatea Elenă „Elpis” au avut iniţiativa montării unei plachete comemorative, pe casa de pe strada Mării.

related posts

Leave a Comment