Home Cultură Redescoperirea patrimoniului artistic local

Redescoperirea patrimoniului artistic local

by PĂUN IONELIA
0 comment

Începând cu luna august 2022, Muzeul de Artă Constanța vă propune un pelerinaj artistic pentru a descoperi tainele Muzeului „Ion Jalea”, secție a muzeului de artă constănțean. 

Realizate în cele mai diverse materiale: gips, bronz, piatră sau marmură, ciclurile sale tematice includ scene alegorice, religioase sau mitologice, scene de război sau de muncă, nuduri, portrete, figuri de ţărani, culminând cu lucrările sale monumentale, toate trecute însă printr-un filtru personal ce ocoleşte facilul şi întâmplarea în favoarea unei forme clare, clasicizante. Chiar dacă artistul are lucrări finite în mai toate tehnicile sculpturii, el este un modelator de vocaţie, demn de iluştrii săi profesori, iar predilecţia pe care o are pentru această formă de expresie o declară el însuşi într-o comunicare făcută la Academia Română: Cu nimic nu poate fi asemuită opera de artă ieşită direct din mâinile unui artist, purtând semnele şi urmele degetelor lui, ca pe o semnătură ce nu poate fi de nimeni imitată. Sculptura sa îmbină într-un mod fericit picturalitatea suprafeţei modelate, (lecţia lui Paciurea şi Rodin) cu o riguroasă alcătuire spaţială, dublată de o atentă aplecare către armonia şi echilibrul formelor, atât de specifice lui Bourdelle. Din zona lucrărilor ce au la bază mitologia, amintim „Lupta lui Hercule cu centaurul” din Parcul Herăstrău, Bucureşti, (a cărei variantă monumentală, în gips, este expusă în muzeul nostru), „Pegas”, „Centaur”, „Centăureasă”, „Icar”, „Prometeu” sau „Lucifer”. Mai ales aici, în acest registru, Ion Jalea îşi revendică apartenenţa la un puternic set de valori clasice, în care eroul are o misiune etică, şi deşi este de multe ori învins prin forţa împrejurărilor, dă dovadă de o tenacitate ce îl impune ca etalon. Să fie oare aceasta pe undeva şi o referire la destinul său? Cert este faptul că mai ales aici, în modelajul său expresiv şi îndrăzneţele decupaje spaţiale se simte cel mai bine lecţia celor doi sculptori francezi, care au influenţat în mod decisiv arta secolului XX . Tema războiului este una delicată, experienţa artistului trăită pe front fiind una din cele mai crude pe care cineva le poate avea în viaţă. Patosul şi mişcarea figurilor transmit un dinamism specific momentelor de tensiune maximă, „Monumentul Infanteriei”, „Cal căzut” sau „Soldat în mers” fiind un exemplu în acest sens. Există deasemenea informaţii, în monografia lui Petru Comarnescu din 1963, conform cărora Ion Jalea ar fi modelat sub bătaia obuzelor anumite lucrări, pe care le-a intitulat schiţe de front, folosind lutul râpelor şi arzându-le la Caşin sau Iaşi. Asemeni pictorului Grigorescu la 1877, artistul înregistrează mişcarea într-un crochiu rapid, exprimând prin modelajul necizelat, pictural, emoţia puternică a momentului în care realizezi fragilitatea vieţii. Dealtfel, experienţa frontului avea să îi apropie din nou pe elevul Ion Jalea de profesorul Dimitrie Hârlescu, alături de artişti importanţi ai momentului: Ştefan Dimitrescu, Oscar Han, Cornel Medrea, Camil Ressu, uniţi toţi de ordinul circular nr 9 400 din 23 iunie 1917 al Marelui Stat Major al Armatei. Prin acest act erau mobilizaţi pe lângă Marele Cartier General şi o serie de 35 de artişti care ar fi trebuit să surprindă faptele de vitejie ale armatei române. Odată sfârşit războiul, această camaraderească reuniune, căreia i se alătură mai apoi Nicolae Tonitza şi Dimitrie Paciurea (alt profesor al sculptorului), capătă valanţele unei „înfrăţiri” a artiştilor.

Ea avea să devină mai apoi prestigioasa grupare Arta Română, la care aderă mai târziu mari artişti precum Brâncuşi, Pallady, Şirato sau Iser.Acestă asociaţie artistică, din a cărei alcătuire ia fiinţă mai târziu Grupul celor patru, a fost una dintre cele mai importante de acest fel, ecourile sale putând fi reperate până în zilele noastre. Nicolae Tonitza, unul dintre membrii fondatori, a sintetizat cel mai bine aspiraţiile acestui „batalion de revoluţionari” care se opunea gustului desuet impus de Tinerimea Artistică sau de Saloanele Oficiale: Idealul lor: Arta, Arma lor: Sinceritatea. Tradiţia lor: Natura. Vrăşmaşul lor: Artificialitatea râncedă. 

Într-o atmosferă de profundă emulaţie, căutările sale plastice nu s-au rezumat numai la temele istorice sau mitologice, lucrările regăsindu-se în cicluri tematice specifice artiştilor vremii.Seria de lucrări cu tematică religioasă, realizată mai ales în prima perioadă a creaţiei, reuneşte sculpturi ronde-bosse de mari dimensiuni dar şi reliefuri mai mici. Asemenea unor monoliţi, statuile Sfinţilor Petru şi Pavel, alcătuite din blocuri fixe, cu evidente calităţi monumentale, îi reprezintă pe cei mai importanţi apostoli ai creştinismului.

Pe de altă parte, în alcătuirea basoreliefurilor de dimensiuni reduse, „Evanghelistul Ioan”, „Icoană” sau „Martiriul”, se simte influenţa unui filon ce aminteşte de hieratismul bizantin. O lucrare ce captează deasemenea atenţia este „Capul de Madonă”, portret realizat în bronz, care îmbină veridicitatea studiului cu o simplificare a volumelor specifică artei moderne.  

related posts

Leave a Comment